As minti daca v-as spune ca nu ma asteptam ca asta sa fie o nunta deosebita. Ba chiar am asteptat-o cu mare nerabdare, anticipand toate chestiile tari care stiam ca urmeaza sa le fotografiem. De unde stiam? In primul rand, pentru ca ii cunosteam inainte, ne-am mai intalnit la nunta nasilor lor, Irina si Bogdan si, anterior, la nunta Alexandrei cu Iani. Cunoscandu-i stiam ca au o energie aparte, un vibe cu care ei si grupul de oameni cu care ii inconjoara, ii molipsesc pe ceilalti care le sunt in preajma. In al doilea rand pentru ca i-am simtit si m-au convins, de cand am stabilit ca noi vom fi fotografii nuntii lor, ca vor sa faca cu adevarat o nunta altfel.
Acum, sa nu va imaginati ca sunt primii miri care ne spun ca vor sa faca o nunta total diferita de una clasica si care chiar incearca asta. Dar, fara vreau sa supar pe cineva, si fara sa minimalizez eforturile facute de altii, n-am mai fotografiat pana acum nicio nunta la care acest „altfel” sa fie intr-o proportie atat de mare. Andreea si Gruia n-au tinut nu orice pret sa respecte niciuna din cutumele obisnuite ale nuntilor si, in loc sa insiste pe traditii, saloane extravagante sau mancare din abundenta, au organziat o nunta in care au pus la loc de cinste bucuria momentului. Momentul lor, al familiei si al prietenilor care le-au fost aproape. Rezultatul a fost ca am fotografiat o multime de oameni bucurandu-se unii de ceilalti, fie ca erau pe ringul de dans sau stand relaxati pe iarba si pe sezlongurile din gradina Mosiei Corbeanca. Mi-a placut ca n-a fost nimic fortat, ca n-am simtit nimic in plus si nimic in minus.
Andreea si Gruia, va dorim o casnicie de poveste si va lasam in compania celor cateva fotografii alese pentru aceasta postare dar mai alses a slideshow-ului de la final, pe care l-am facut mai lung ca niciodata!
Chapeau bas,
O&C
